Debut Lansare de carte Proiecte

Lansare de carte

Titlu de carte: ,,Lăsați-mă să cât – Legenda unei operete – In memoriam

Viorel Cosma – Opus regizoral de teatru liric‟

Autori: Ramona Corbu și Daniel Prallea-Blaga

Editor coordonator: Maria Dohotaru

Tehnoredactare: Ramona Corbu

Machetare: prof. Marius-Cătălin Diaconescu

Coperta: Răzvan Cristea

Lector de carte: prof. Delia Monica Vâlcu

Vinieta: Daniela Bălan-Ionescu

Conține bibliografie

Anul Publicării: 2019

Cartea a fot tiparita la Editura Magic Print Onești – Editură recunoscută de Ministerul Educației Naționale prin Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior (CNCSIS) – Cod 345, a obținut număr de înregistrare în an centenar 2018 ,ISBN: 978-606-622-412-3

Carte monografie-album are format academic X5:170×240 mm, font Georgia, mărime 11,5 pct., 581 pg, 2  DVD-uri: ISBN 978-606-622-448-2

  • Spectacol filmat în data de 5 aprilie 2015 – Studioul de Operă al Universității Naționale de Muzică București
  •  Album iconografic 

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României: CORBU, RAMONA; PRALLEA-BLAGA, DANIEL

,,Bijuteria culturală” a fost lansată pe data de 23 noimbrie 2019 în cadrul celui mai citit târg de carte, de la cel mai ascultat radio „Târgul de carte Gaudeamus Radio România ediția XXVI”, eveniment organizat și preluat de Societatea de Radio Difuziune România, în colaborare cu Ministerul Culturii și Identității Naționale.

Evenimentul s-a desfășurat în spațiul expozițional – Pavilionul B2 Romexpo, București, sala Virgil Madgearu, ora 18:30.

Managerul editurii Magic Print Onești , editură recunoscută de Ministerul Educației Naționale prin Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior (CNCSIS) – Cod 345, doamna Maria Dohotaru împreună cu tot personalul editurii și al tipografiei, au contribuit în codiții grafice de excepție, la realizarea acestui volum în deplină performanță tipografică. Bucuria a fost înzecită și datorită faptului că am avut ocazia să fiu prezentă în tipografie, să simt mirosul primelor litere prospăt tipărite pe hărtia albă imaculată, să iau parte la toate etapele de tehnologizare, fabricație ale cărții.Un adevărat prijilegiu, o binecuvântare.

La lansare au participat: Coralia Cosma, soția maestrului Viorel Cosma și fiica Roxana Cosma, fiul domnului regizor Daniel Prallea-Blaga, Matei Prallea-Blaga, muzicologul, redactor muzical, realizator la Societatea Romană de Radiodifuziune, Aurelian Popa Stavri, compozitorul și scriitorul Adrian Leonard Mociulschi, pianista Ioana Valentina Cojuharov, tenorii Alin Stoica, Daniel Andrei Găină, sopranele Tania Ionescu, Madalina Radu, Elena Grigoruță, Biaca Gîrlă, Diana Dobîndă și alți prieteni, membrii din familie.

Cartea evidențiază istoria acestui titlu de operetă românească, începând cu anul 1954, până în anul 2015, când opereta s-a jucat pentru prima dată pe scena Studioului de Operă al Univeristății Naționale de Muzică din București în regia semnată de Daniel Prallea-Blaga. Emoțiile din spectacole și turnee, documentele, articolele din presă, fotografiile alb-negru sau color, mărturiile artiștilor emeriți, ale spectatorilor sau criticilor de specialitate, ale personalităților de atunci și din prezent, însumează istoria operetei și sunt cuprinse în această carte, structurată sub forma unei monografii, scrisă precum o metanarațiune.

Cartea este însoțită de două DVD, spectacolul filmat în data de 5 Aprilie 2015 și albumul fotografic, reprezentând cele  2000 de fotografii dinaintea, din timpul și de după spectacol. Toate aceste documente, însumează istoria acestei operete și au stat la baza cărții „Lăsați-mă să cânt”, Legenda unei operete – in memoriam Viorel Cosma, Opus regizoral de teatru liric / spectacol-document pe suport DVD.

Lăsați-mă să cânt – Legenda unei operete este prima carte scrisă in memoriam VIOREL COSMA

De la nașterea primului gând, februarie 2015, serile în care se organizau repetiții pentru spectacol și până în noiembrie 2019,  când din voia lui Dumnezeu a avut loc  emoționanta lansare, au trecut aproape cinci ani. Meseria de însoțitor de bord reprezintă o adevărată provocare,  îți poartă întotdeauna pașii în țări diferite, nu îți dă pace statorniciei sau a unui singur loc iar o carte serioasă nu o poți scrie într-o zi. Ea se scrie cu multă trudă, consecvență. A fost greu dar satisfacția unei  munci susținute a fost încununată de apreciere, recunoștință.

Mulțumesc din suflet tuturor celor implicați dar mai ales coautorului și bunului meu prieten, domnul regizor Daniel Prallea-Blaga, poet, eseist, regizor de operă, dr. în muzică, lector Univesitar la U.N.M.B  al cărui sprijin l-am avut din plin, pe tot parcursul acestui proiect , de la inițiere până la concretizare. Fără contribuția dumnealui cartea nu ar fi fost astăzi o ediție limitată, prețioasă.

Rezumatul cărții

Opereta „Lăsați-mă să cânt” se concentrează pe evocarea unui mo­ment semnificativ din viața marelui compozitor Ciprian Porum­bescu. Artist progresist, însuflețit de sentimente patriotice, și-a însușit creația muzicală ca pe o cultură națională cu ajutorul căreia a luptat împo­triva condi­țiilor vitrege de viață și a opresiunii habs­burgice din a doua jumătate a veacului al XIX-lea (Brașov, 1882).

La vârsta de 28 de ani compozitorul a scris „Crai Nou”,lucrare inspi­rată din viața țăranilor și din cântecul popular românesc, repre­zentând un strigăt de eliberare, un îndemn național de rezistență. Aceste sentimente i-au inspirat pe Erastia Sever, Liliana Delescu și Viorel Cosma să scrie libretul unei noi operete „Lăsați-mă să cânt”, al cărui subiect tratează chiar pregătirea operetei „Crai Nou”, o operetă care are drept subiect o altă operetă.

Muzica originală a operetei „Lăsați-mă să cânt” a fost scrisă, dez­vol­tată și îmbogățită de compozitorul Gherase Dendrino făcând apel la temele compo­ziționale ale lui Porumbescu. Motivul principal este unul mobilizator, construit pe un semnal de bucium, și altul dramatic, inspirat din doina populară și folosit de Ciprian Porumbescu în cunoscuta lui „Baladă”. Preocupările de bază ale muzicii acestei operete au urmărit stilul romanței, caracteristică muzicii românești, polca, hora-legă­nată, valsul și alte mișcări din folclorul muzical românesc care au fuzionat în cadrul dramaturgiei muzicale propusă de compozitorul Gherase Dendrino în colaborare cu libretiștii săi.

Bogăția melodică este una din principalele trăsături ale operetei „Lăsați-mă să cânt”. Compozitorul a urmărit popularizarea celor mai frumoase creații tocmai în ideea de a reda cât se poate de bine atmosfera porumbesciană. Cartea „Lăsați-mă să cânt”, Legenda unei operete – in memoriam Viorel Cosma, Opus regizoral de teatru liric / Spectacol-document pe suport DVD evidențiază istoria, parcursul operetei româ­nești, începând cu anul 1954, atunci când a avut loc premiera absolută pe scena Tea­trului de Operetă din București în regia lui Nicușor Constantinescu până în anul 2015, atunci când opereta s-a jucat pe scena Studioului de Operă al Universității Naționale de Muzică din București în regia lui Daniel Prallea-Blaga.

Bineânțeles, opereta s-a jucat atât în țară (București, Cluj-Napoca, Timișoara, Constanța, Brașov, Reșița) cât și în străinătate (Odesa, Dresda, Olomouc, Leipzig sau Belgrad). Documentația în mare parte a fost adunată de însuși marele muzico­log Viorel Cosma, cel care a asistat la aproape toate premierele și a fost contemporan cu prietenul, compozitorul Gherase Dendrino, și cu artiști emeriți precum Ion Dacian, Dorin Teodorescu, Virginica Romanovschi.

În anul 2015 maestrul Viorel Cosma ne-a onorat invitația de a par­ti­cipa la o nouă premieră a operetei „Lăsați-mă să cânt”, de data aceasta în regia domnului Daniel Prallea-Blaga. Mulțumirile au fost adresate tuturor și în mod special teno­rului Alin Stoica, în calitate de interpret (rolul principal – Ciprian Porum­bescu) și manager de proiect. Sala Studioului de Operă al Universității Naționale de Muzică din București a fost neîncăpătoare, iar entuziasmul, pe măsură. Toți cei care au fost implicați au avut posibilitatea să își exprime opiniile și contribuția în acest proiect cultural, atât online cât și în filele acestei cărți.

De la operetă  la o carte de legendă

Am fost deosebit de privilegiată să primesc  aceste materiale din mâna și din biblioteca maestrului Viorel Cosma, ,,partiarhul muzicologiei românești”. Așa l-am perceput în primăvara anului 2016, când ne-am decis să îi facem o vizită și să discutăm pe îndelete despre ideea care deja mi se înrădăcinase în suflet, după premiera operetei „Lăsați-mă să cânt” din data de 5 aprilie 2015.

Premiera a fost susținută în cadrul Universității Naționale de Muzică din București pe scena Studioului de Operă și atunci am avut onoarea să îl invit personal, iar dânsul a participat cu toată inima, cu dragoste, curiozitate și modestie. Îmi aduc aminte și acum convorbirea telefonică, prin care îl invitam la o nouă premieră a operetei pe care a iubit-o din tot sufletul, al cărui libret l-a scris cu atâta minuțiozitate. După ce m-a ascultat cu atenție și seriozitate, scurt, politicos și la obiect mi-a confirmat prezența, întrebându-mă „iscoditor” amănunte precum: „Cine regizează opereta, cine joacă în rolul lui Ciprian și locul evenimentului”.

În acel moment în fața dumnealui eram o necunoscută, dar a avut încre­dere în vestea minunată. Recunosc, în ziua spectacolului nici nu am avut să facem cunoștință. Acest lucru avea să se întâmple câteva luni mai târziu într-un cadru familiar, în tihna casei dumnealui, o imensă bibliotecă, un univers plin de amintiri ce s-au transformat într-un prezent continuu prin inter­mediul fotografiilor alb-negru.

Ospitalitatea gazdelor a fost de-a dreptul părintească, fiind fasci­nată de tot ce vedeam în jurul meu: cărți, diplome, distincții, plachete cu merite culturale, obiecte de vestimentație cum ar fi cascheta și tunica îngreunată cu epoleți de general. Toate îmi relevau istoria vieții Maestrului. Am ajuns în locul în care domnul Viorel Cosma își petrecea majoritatea timpului, după un plan foarte bine organizat, el însuși spunându-mi că: „timpul este cel mai prețios dar pe care trebuie să îl valorificăm prin creație, ceva care să întărească identitatea și cultura generațiilor viitoare”.

La un moment dat ne-a prezentat una dintre cele peste o sută de cărți pe care Domnia sa le-a elaborat cu multă documentație. O carte recent apărută (anul 2015), arătându-mi astfel muzica mâinilor lui, măiestria conceperii și realizării tipografice, a faptelor de cultură, istorie și artă.

125 Ateneul Român în oglinda istoriei – Album iconografic”, mi-a reținut atenția din toate punctele de vedere: calitatea documen­tației susținută de o aleasă reprezentare tipografică. Cu eleganță și umor, maestrul Viorel Cosma ne-a povestit aventura publicării.

Dintr-o multitudine de edituri, Editura Magic Print Onești și-a asumat responsabilitatea materializării în condiții de maximă exigență. Toate aceste detalii ne-au convins să realizăm Legenda unei operete la aceeași merituoasă editură. În fața noastră se afla o somitate, un perfecționist modest, o mare personalitate cu un simț artistic deosebit de fin, un suflet atent la cel mai mic detaliu:

– „M-am gândit chiar și la dimensiunile cărții, la manevra­bili­tatea și păstrarea accesibilă în biblioteci”. De atunci ne-am însușit toate sugestiile Domniei Sale. Neavând a ne oferi câte un exem­plar, am intrat în posesia acestei cărți-model în toamna anului 2018 la Târgul de Carte Internațional „Gaudeamus” București.

Revenind la momentul vizitei noastre ─ 11 mai 2016, cuvintele sale au fost de apreciere, încurajare și de susținere, exact ca și în ziua spectacolului. Emoțiile ne-au copleșit pe toți, iar bucuria că opereta s-a jucat din nou după o pauză considerabilă ne-a angrenat într-o conver­sație constructivă privind proiectarea cărții de față. Maestrul avea de mult în plan să realizeze monografia acestei operete, astfel încât a binevoit să ne încredințeze documentația achizi­țio­nată, arhivată personal de-a lungul timpului, începând cu premiera absolută (1954), documente relevante despre premierele ce s-au suc­ce­dat și unele dintre cele mai importante reprezentații ale operetei „Lăsați-mă să cânt”.

Ne-a mărturisit că această operetă a însemnat enorm de mult atât pentru Domnia sa, cât și pentru cei care au contribuit: realizatori și artiști ai scenei lirice. Din acel moment am fost conștienți de responsa­bili­tatea asumată față de valoarea muzicii de operetă românească, somitatea maestrului Viorel Cosma, minunatul lector universitar doctor, poet, eseist, regizor Daniel Prallea-Blaga, cel care a regizat premiera cu numărul XX, un vis împlinit după aproape două decenii, și față de tinerii artiști alături de care am jucat și eu pe scena Universității Naționale de Muzică din București, membră a coralei „Crai Nou”, dar și în calitate de asistent de regie.

Între timp, cu deosebit respect și multă pioșenie domnul Daniel Prallea-Blaga i-a făcut un dar de suflet maestrului Viorel Cosma, ofe­rindu-i una dintre cărțile publicate recent, „Preocupările noastre comune”, o culegere de poezii, portrete și scene lirice în care am avut onoarea alături de Diana-Florentina Alexe, Ovidiu-Andrei Hâncu, Adrian Rădu­lescu (toți studenți, actualmente masteranzi în cadrul Uni­versității de Muzică din București) să mă exprim prin poezie.

„Preocupările noastre comune” o antologie de Daniel Prallea-Blaga a completat creațiile noastre poetice cu ilustrații, fotografii instan­­tanee din spectacolele regizate (Povestea Micului Pan, Lăsați-mă să cânt, Motanul Încălțat, Dido și Aeneas), jucate deja pe scenele bucu­reștene, fie la Ateneul Român, fie la Universitatea Națională de Muzică din București, sau chiar și în alte orașe. Ațintindu-și privirea pe câteva dintre poeziile mele, maestrul Viorel Cosma mi-a adresat următorul îndemn: „Mai bine te faci scrii­toare…/ Scrie-mi mai întâi cartea și apoi poți să zbori”.Și pentru că viața de cele mai multe ori nu respectă nici un plan, ordinea s-a inversat.

 Încă din copilărie m-au fascinat misterele umani­tății: „curiozitatea zborului, mașinăria timpului și dragostea care mută sori și stele”. Cu siguranță am moștenit de la tatăl meu, Teodor Corbu, dra­gostea pentru aviație și pentru muzică, una dintre primele lui meserii a fost cea de mecanic de avioane.

După ce mi-am terminat misiunea cu privire la  proiectul operetei „Lăsați-mă să cânt” am urmat cursurile de pregătire în formarea profe­si­o­nală de specializare însoțitor de bord, obținând atestatul EASA recu­nos­cut pe plan european (European Aviation Safety Agency / Agenția Euro­peană de Siguranță a Aviației) și dreptul de a zbura la orice companie din Europa. Admiterea la studiile de masterat în cadrul Universității Poli­tehnica din București, facultatea de Inginerie Aerospațială, specializarea Management Aeronautic a fost un pas firesc în vocația dedalică.

Aceste etape mi-au dat altitudinea, portanța necesară pentru a survola „Legenda Operetei – Lăsați-mă să cânt”, paginile acestei cărți sunt tot niște aripi. Mai întâi mi-am luat zborul și pe urmă am început să scriu, așa cum vă voi povesti în continuare. Am plecat bucuroasă cu materialele împrumutate de maestru și cu promisiunea că i le voi înapoia de îndată ce reușesc să le copiez în totalitate, într-un singur exemplar. Zis și făcut.

La scurt timp am revenit în casa maestrului Viorel Cosma însoțită de un prieten deosebit, un profesionist al artei fotografice, Radu Crăciun, cu o experiență relevantă în domeniul de televiziune, cinemato­grafie, într-un cuvânt specialist al imaginii și audiovizualului, reușind astfel prin intermediul profesionalismului Domniei Sale, foto­copierea materi­alului. Maestrul Viorel Cosma ne-a încântat povestindu-ne despre începu­­turile operetei, despre Gherase Dendrino și sălile pline la refuz, emoțiile care îi stăpâneau pe artiști de fiecare dată înainte de ridicarea cortinei. Pe lângă valoarea documentară, fotografiile au astăzi o valoare sentimentală incomensurabilă și sper din toată inima ca și cititorii noștri să le aprecieze. Realizarea acestei cărți este finalizarea promisiunii pe care i-am făcut-o din toată inima, cu toată dragostea și tot respectul, maestrului Viorel Cosma. Au trecut patru ani de când l-am cunoscut pe maestrul Viorel Cosma și de când i-am promis că o să scriu această carte:

– „Draga mea, zilele mele sunt numărate, eu trăiesc făcându-mi planuri doar de la o săptămână la alta, nu se știe cât timp mai am…”

Aviația mi-a purtat pașii departe de Țară, am început să zbor înainte de a scrie, iar El a zburat mai sus de ceruri la 15 august 2017, zi în care Maica Domnului i-a mijlocit trecerea într-o altă dimensiune sonoră. Și-a luat rămas bun de la familie, prieteni și mai ales de la arta muzicii pe care a scris-o în atâtea cărți. A plecat în împărăția atot­puter­nicului Dumnezeu, izvorul cunoașterii și al înțelepciunii desăvârșite, dătătorul de viață și limanul mântuirii sufletelor noastre.

Am plâns la aflarea plecării Domniei Sale dintre noi și nu pentru că nu am acceptat decizia divinului, ci pentru că era prea târziu să îl mai pot bucura aici pe pământ, era prea târziu să îi mai pot spune că opereta trăiește prin intermediul cuvintelor, a imaginilor, debutează pe scena montată într-o carte, fiind jucată de către aceiași minunați artiști lau­reați cu premii de Stat, prin COMUNIUNEA, FUZIUNEA TUTUROR PREMIERELOR SPECTACOLELOR «Lăsați-mă să cânt».

Deși astăzi maestrul Viorel Cosma nu mai este prezent fizic printre noi, știu, simt și cred că El a fost „Îngerul meu” coordonator prin intuiția și ajutorul pe care mi l-a trimis  în realizarea acestei lucrări. Redactarea și sintetizarea materialului cvasimonografiei de față l‑am început în aeroport, în timp ce așteptam îmbarcarea la cursa București-Stuttgart, în zilele în care profesia de însoțitor de bord îmi oferea două, trei zile de standby, zile în care mă conectam și încercam să îmi găsesc starea și inspirația necesară de a scrie.

Opereta a călătorit într-o geantă de mână, a trecut timp de aproape un an prin filtrele de securitate atât de riguroase ale aero­porturilor din Europa: Frankfurt, Hannover, Stuttgart, Ataturk, Kos, La Palma, Tenerife, Palma de Mallorca, Aktion, Madeira, Zagreb, Henri Coandă, Hurghada, Gran Canaria, Antalya.A fost păzită cu multă grijă, ca o comoară, pentru că în acel moment era tot ce aveam pentru a scrie o filă importantă din istoria teatrului liric românesc de operetă și pentru rememorarea personalității lui Ciprian Porumbescu. Opereta s-a jucat pe câteva scene europene, iar cartea ei am început a o scrie tot pe teritoriul Europei, mai exact în Germania, dar cu escală la București, acolo unde a avut loc prima premieră, pe scena Teatrului de Stat de Operetă în 1954, realizând că de atunci și până la apariția acestei cărți au trecut 65 de ani. În mare parte am reușit să îmi găsesc liniștea interioară ascultând de nenumărate ori muzica și balada lui Ciprian Porumbescu: „omniprezența muzicii sufletului său nemu­ritor”, prin rugăciune și ajutorul primit în taină.

Lăsați-mă să cânt

Lăsați-mă să cânt în Țara Mea

Voi toți care îmi stați doar împotrivă,

Să-mi plâng trecutul, tot ce-am avut cândva

Dorul de ROMÂNIA frumoasă și stăpână.

Lăsați-mă să cânt cum știu doar eu

Identitatea sfântă, credința cea străbună,

Să-i mulțumesc acum lui Dumnezeu

Că ne-a ținut uniți în har și-aceeași rugă.

Lăsați-mă să-mi cânt eterna bucurie

Într-un pământ scăldat de binecuvântări,

Căci neamul, tricolorul, limba în veci nu piere

Chiar dacă mugurel a plâns de mii de ori.

Lăsați-mă să-mi cânt identitatea prin folclor

O cronică pentru orchestră, vioară și pian

Balada este sfântă, pe strună de cobzar

Răsună Porumbescu, luceafărul bucovinean.

Lăsați-mi azi credința în ia românească

Originea să-mi caut în fotă și opinci

Să-mi simt identitatea și glia deopotrivă,

Să joc cu bucurie dansul țăranilor de ieri.

Lăsați-mă să cânt și să aduc ofrande

Celor ce au luptat cu-atâta demnitate,

Prin viața lor au scris istorie și fapte

Ca noi să fim bogați în fel și fel de arte.

Ramona Corbu, 21 februarie 2015

Poezia a fost inspirația unei dimineți de februarie, la distanță de două-trei repetiții, atunci când sufletul se implica într-un vis pe care îl dorea împlinit. Așa cum înaintașii noștri au reușit prin arta operetei să con­soli­deze sentimente de apartenență și valoare națională, tot astfel și noi încercăm prin această carte să lăsăm posterității o pagină din istoria teatrului liric românesc într-un context european.

Cartea o puteți achiziționa de  la Editura Magic Print Onești .

Clipul de prezentarea și de lansare al cărții: ,,Lăsați-mă să cânt – Legenda unei operete – In memoriam Viorel Cosma” – Opus regizoral de teatru liric – Autori: Ramona Corbu și Daniel Prallea-Blaga

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *