Bine ai venit pe site-ul meu!
Sunt Ramona Popa și te invit să descoperi în paginile acestui site gândurile mele, articole și poezii scrise de mine, imagini din deplasările făcute în țară și străinătate și cele mai noi proiecte în care m-am implicat. Intră mai jos pe principalele secțiuni ale site-ului sau alege ce vrei să citești din meniul de sus.
Lăsați-mă să cânt! – Povestea Spectacolului de Operetă
Încercându-mă în arta cuvintelor, vă voi povesti această experiență a proiectului de operetă românească „Lăsați-mă să cânt”, așa cum a început și cât de mult a însemnat dragostea oamenilor care s-au implicat cu tot sufletul și cu toată inima. În cadrul celei de-a III-a ediții a „Festivalului de Muzică Clasică la Metrou”, am fost invitată de organizatori, să particip la buna organizare a spectacolului. Provocarea a fost pe măsură, deoarece aveam posibilitatea să fac ceea ce îmi place și anume să îmi aduc contribuția, să interacționez cu publicul, să cunosc oameni și artiști noi, să îmi fac prieteni din domenii diferite.
VIDEO Lansarea de Carte – Lăsați-mă să cânt – Legenda unei operete
Acasă
Acasă este locul cel mai sfânt pentru fiecare dintre noi. Oriunde ai pleca, de oriunde te-ai întoarce dorul te aduce înapoi ,,acasă” unde zilele petrecute cu cei dragi sunt rugăciuni împlinite, mai ales atunci când ești un zburător cu acte în regulă.
Acasă îți petreci primii ani din viață, ești hrănit de cea mai curată și devotată dragoste părintească, de cei care ți-au dat viață din prea multă iubire, dorință. Ești cel mai frumos dar crescut cu o grijă deosebită, căci ce exită pe lumea asta mai important decât ,,Mama și Tata, Soarele și Luna, Lumina și Credința” , exact ceea ce te face nemuritor.
Acasă înveți să faci primii pași în viață, înveți să îmbrățișezi, să iubești, să crezi, să respecți, să reciți poezii, să cânți, să muncești, să lupți. Da, acasă înveți cele mai importante lucruri de la cei mai importanți oameni din viața ta. Îți fixezi rădăcina în cel mai bun pământ, îți tragi seva din cel mai bogat izvor, din tainica pădure făurită de cel mai desăvârșit creator.
Acasă te conectezi cu natura înconjurătoare, cu farmecul rupt din minunile mai presus de fire, cu muzica păsărilor din pomii înfloriți și fânul cosit, acasă te îndrăgostești de splendoarea anotimpurilor cu tot cu tradițiile și obiceiurile lor, te bucuri cu bucuria specifică copiilor fără de griji. Te bucuri de orice lucru, de gustul cozonacilor copți în cuptorul cu lemne și de pâinea proaspătă, frământată de mâinile bunicii. Acesta este gustul copilăriei, gustul celor șapte ani de acasă, gustul timpului petrecut cu părinții, timp care zboară cu viteza unui avion supersonic. Timpul nu îl mai poți întoarce. Dacă timpul a zburat și ei au plecat, singura pâine din care îți vei hrăni sufletul, de aici înainte sunt amintirile.
Iarna, cerul parcă e mai fumos ca niciodată. Zgribulit și albastru pare un glob de sticlă din care cerne o pudră de zahăr alb. Cu palmele modelăm bulgărași pufoși de zăpadă. Dealul din spatele casei stă încremenit și cumite așteptând parcă chiotele copiilor plini de veselie, să vină cu sania pe derdeluș, cu nasurile și mâinile înghețate dar animați de nerăbdare și bucurie.
Primăvara, este o altă fică a anului pe care mereu am asociat-o cu renașterea, cu învierea. Da, învierea întregului univers dar și a oamenilor odată cu ,,Învierea Domnului Iisus Hristos, Lumina Lumii”. Sensul vieții este tocmai această nemurire, credința că dincolo de moarte există viață, o primăvară veșnică înfloritoare, o pace care te liniștește, te odihnește după o călătorie lungă.
Primăvara este acea armonie și poftă de viață pe care o împarți cu cei din familie și cu întreaga comunitate, este un buchet de flori din care oferi tuturot câte o floare frumoasă, parfumată, o rază de soare, un strop de bucurie din bucuria ta.
Primăvara este ,,Paștile cele Sfințite” din care guști în taină, ori de câte ori ai nevoie să te îmbărbătezi, să te ridici și să mergi mai departe, să crești și să te întărești cu duhul, cu înțelepciunea. Este bucuria din cer care se transformă treptat într-o rază caldă de vară, unde tainele tuturor plantelor te îmbată cu parfumul lor de tei, salcâm, trandafir, liliac. Este vara plopilor fără soț prin care vântul adie călduț, ca un zefir eminescian , pieptănând covorul moale de trifoi și iarbă verde. Stejarii munților falnici ocrotesc corola de minuni a lumii și uite așa nimic și nimeni nu este întâmplător pe acest pământ. Parfumul acestor lucruri te însoțesc toată viața și reprezintă comoara fiecărui suflet ce o păstrează cu sfințenie.
Toate se pregătesc pentru un adagio cromatic de toamnă, pentru un concert în DO major, simfonie ajunsă la vârsta maturității. O viață, un suflet care a trecut prin toate etapele unui anotimp, s-a născut, a crescut, a iubit, a plâns, a zâmbit. Acasă este locul de unde plecăm și locul unde ne vom întoarce mai devreme sau mai tarziu. Casa sufletului nostru este trupul pentru o perioadă determinată de timp, o perioadă în care ne îndeplinim misiunea primită de la creator, ca mai apoi să ne îngrijim de casa sufletului, de acestă scânteie dătătoare de viață, de acest duh în care Dumnezeu picură har și înțelepciune.
Toate au vremea lor. Omul este dator să înmulțească acest talant, să îl hrănească cu bunătate, blândețe, binefacere, răbdare, credință, cu roadele iubirii, ale Duhului Sfânt. Aceasta este casa de unde am plecat și tot aici trebuie să ne străduim a ne întoarce. Biletul îl cumpărăm de la ,,Tatăl Nostru” care ne este în ceruri, în schimbul propriior fapte și cu ajutorul Împărătesei Cerului și a Pământului.
Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire.
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea fecioară,
Marie!
Noi ce din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Rugămu-ne’ndurărilor,
Luceafărului mărilor.
Ascultă-a nostre plângeri,
Regină peste îngeri;
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară,
Marie!
Poezie scrisă de Mihai Eminescu
Iubirea este casa unde trebuie să locuiască confortabil toată omenirea.
Ramona T. Corbu