Poezii

Miracol alb


Miracol alb se cerne din înalt
Din infinitul cerului albastru,
Si-n patru zări cât îi de pedant
Tărâmul strălucește ca un astru.

E prea frumos în jur, totul e alb
Ninge cu fulgi, cu pulbere de stele
O mantie de frig se-așterne acerb
Peste natura ferecată în minune.

Cete de ,,Îngerași,, îşi scutură aripa
Peste un suflet bucuros, compus teluric
Ca în poveşti crăiasa-şi piaptănă cosiţa
Și prin zăpadă 2 inimi, zburdă, se iubesc.

Ramona T. Corbu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *