Miracol alb se cerne din înalt
Din infinitul cerului albastru,
Si-n patru zări cât îi de pedant
Tărâmul strălucește ca un astru.
E prea frumos în jur, totul e alb
Ninge cu fulgi, cu pulbere de stele
O mantie de frig se-așterne acerb
Peste natura ferecată în minune.
Cete de ,,Îngerași,, îşi scutură aripa
Peste un suflet bucuros, compus teluric
Ca în poveşti crăiasa-şi piaptănă cosiţa
Și prin zăpadă 2 inimi, zburdă, se iubesc.
Ramona T. Corbu
