Omul se naște pe pământ și este așezat în ordinea divină a universului creat de Dumnezeu pentru a-și îndeplini menirea în armonie cu natura și cu toți oamenii.
Trupul este haina sufletului iar suflarea de viață din noi este datoare să dea slavă lui Dumnezeu pentru înțelepciune, sănătate, inspirație, creație, pentru toate darurile.
Așadar, ziua de naștere este un alt prilej să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate câte mi-a dăruit, să mă bucur că sunt vie, că pot să iubesc, să plâng, să mă bucur de lumina zilei , de mireasma florilor, de susurul apei care curge la poalele munților, că pot să alerg prin iarba proaspăt răsărită odată cu primăvara, că ochii mei se pot bucura încă de lumina soarelui și de cerul plin de stele și de albastru.
Astăzi și în toate zilele vieții mele îmi doresc să fiu vie, să trăiesc cu emoție, să mă pot conecta la durerea celor care suferă sau la bucuria celor fericiți, pentru că știu că toate aceste lucruri fac parte din viață. Fără emoție, fără empatie suntem doar trupuri împietrite.
Călătoria fiecăruia prin viață înseamnă o secundă plină de sentimente, trăiri, emoții, amintiri, mai exact de tot ce avem și purtăm fiecare în noi.
Nu îmi doresc multe lucruri aici. Doar să pot parcurge această călătorie cu bine spre locul de unde am venit și să pot lăsa în urma mea lucruri cu și pentru iubire.
Până când va veni vremea mea , îl rog pe Dumnezeu să mă învețe dragostea care nu cade niciodată și curajul de a alege și a apăra credința în bine, frumos, adevăr, dreptate și tot ceea ce ne face mai umani ,mai buni. În toată vremea și în tot ceasul slăvit să fie cel care mi-a dăruit miracolul acesta numit viață. Mulțumesc creatorului pentru acest dar și nu în ultimul rând Mamei mele care s-a jertfit neâncetat pentru ca eu să fiu un om întreg, normal, muncitor, sensibil.
Iubesc și sunt iubită, doresc și sunt dorită iar dacă cumva existența mea în viața acelora pe care îi iubesc, îi cunosc sau nu îi cunosc, i-am întâlnit cândva, undeva, într-un anumit context sau viețile noastre s-au intersectat și apoi am călătorit mai departe, fiecare la datoria noastră sau am rămas cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, sunt sigură că toate au avut un rost , sunt convinsă că așa trebuia să se întâmple, sufletul să semneze în cartea inimii oamenilor întâlniți un cuvânt, un gând, o faptă de iubire, sau să învățăm unii de la alții ceva folositor. Pentru toate câte au fost și or să mai fie, dau slavă celui care le-a făcut pe toate cu dragoste și înțelepciune iar pe voi vă îmbrățișez cu aleasă prețuire:
,,Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină;
Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;
Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;
Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul”.
Psalmul 103
Ramona T. Popa cu dragoste și prețuire.
22 Aprilie 2024
