Cine și unde sunt acei oameni nevinovați despre care tot se spune pe această planetă? Care sunt acei oameni? Dragilor, să nu fim ipocriți. Toți suntem vinovați.
Cine este oare fără de păcat, cine este drept în secolul XXI, secolul în care omul votează prin lege, aprobă, tace, închide ochii și se conformează cu tot ce se întâmplă în societate, cu eutanasierea, drogurile, prostituția , miliardele de avorturi, homosexualitatea, identitatea de gen, terapiile genetice, dezumanizarea și toate orgiile posibile și imposibile pe care nici sodomiții nu le-au făcut de la facerea lumii?
Oare tot ce trăim în prezent este întâmplător sau trebuie să înțelegem că mănia lui Dumnezeu ne cercetează pe noi toți pentru păcatele pe care le facem, le încurajăm cu toată puterea, deoarece omul vremurilor noastre a uitat de unde vine și încotro se îndreaptă, a ajuns sclavul propriilor plăceri, trăiește ca un animal doar pentru a consuma hrană și confort.
Este trist dar adevărat iar recunoașterea, conștientizarea stării în care suntem este primul pas spre însănătoșirea sufletească, căci pacea vine din suflet, dintr-o conștiință curată, împăcată cu sinele și divinitatea.
,,Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, Cap 3, V:1-5
Negreșit așa suntem și noi vrem pace pe pământ. Vrem pace când suntem războiți cu noi înșine, cu însuși Dumnezeu prin răutățile și mândria noastră. Nici măcar un prunc în vârstă de o singură zi nu este fără de păcat darămi-te noi, noi cei care nu vorbim între noi, vorbele ne sunt îndoielnice, credința puțină și nădejdea în oameni.
Vrem pace dar mânia este aprinsă, curviile au devenit un stil de viață, miciuna la fel, iubirea între soți pervertită, dragostea, sinceritatea multora transformată în viclenie și noi vrem pace. O să fie pace în lume și în sufletele noastre atunci când ne vom smeri, când vom învăța că sinceritatea, dragostea, mulțumirea, jertfa de sine, când vom pune pe primul loc nevoile aproapelui nostru și îl vom iubi ca pe noi înșine, atunci va fi pace .
Avem nevoie de o înnoire, de o metanoia pentru că „Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut”, iar după cum spunea și părintele Arsenie Boca : „Iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos e mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu”. Dumnezeu vrea să ne ajute, să ne ridice, vrea să ne sfințească, vrea să ne primească între ai Săi, să ne ridice mai presus de noi.
Toleranța păcatului în numele și de dragul modernismului, occidentului nu trebuie să fie un compromis pentru creștinătate. Să nu uităm de Dumnezeu, pentru că El oricum nu ne uită. Ne așteaptă acasă, locul de unde am plecat.
Mântuirea sufletelor noastre nu vine de la oamenii bogați, phihopați, spurcați. Credința noastră intrinsecă și veșnicia vine de la Iisus Hristos, fiul Omului, cel care și-a dat viața, trupul și sângele pentru lumea întreagă. Acesta a fost prețul plătit pentru veșnicia noastră, nu promisiuni deșarte că viața trebuie să fie resetată prin acceptarea noilor tehnologiilor care ne dezumanizează. Acceptarea răului îmbrăcat în bine nu aduce pace, ci atrage asupra noastră mănia lui Dumnezeu.
Așadar, să căutăm pacea Duhului Sfânt și a dragostei nu pace pe care ne-o dau oamenii și lumea aceasta neputincioasă, care l-a exclus pe Dumnezeu din ecuația vieții lor. Ușa Raiului a fost deschisă cu cheia numită Cruce. Nicidecum egoism sau mândrie.
,, Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii,
Şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în faţa Căruia noi vom da socoteală. Drept aceea, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit. Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, Cap 4, V 12-16
Nu există om nevinovat.Toți suntem vinovați mai mult sau mai puțin prin păcate și păcățele. Dreptatea este la Dumnezeu iar pocăința este singura cale de a redobândi pacea interioară, sufletească, lumească.
Vrem pace, să facem pace cu noi înșine, cu cel care ne-a creat dintr-un început desăvârșiți, să ne plângem păcatele, să ne recunoaștem nimicnicia și să lepădăm mândria.
Închei acest cuvânt prin cuvintele Sfântului Ioan Botezătorului și anume : Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția cerurilor . Matei, Cap 3, V 2. Da, trăim aceste vremuri, chiar dacă nu ne vine să credem.
Să luăm aminte și să ne trezim din nesimțire, din nepăsare căci toți suntem vinovați. Măntuirea nu este o joacă. Este un act de voință liberă, de conștiientizare. Să nu credem că nepăsăsarea față de tot ce este nemuritor în noi, adică sufletul dăruit de Dumnezeu, ne va tolera împietrirea inimii la nesfârșit.
Așa cum potopul din vremea lui Noe a curățat pământul de tot ce a fost rău și spurtat tot așa și acum, Dumnezeu va pedepsi nesimțirea noastră a tuturor, de nu ne vom lepăda de nesimțirea păcatului, a egoismului, a necredinței.
Astăzi avem în față Crucea lui Hristos, semnul biruinței asupra morții. Crucea este calea spre înviere, este dătătoare de viață veșnică, este legătura dintre cer și pământ, este legătura tainică de iubire dintre om și dumnezeire, Sfânta Treime.
Crucea este cea mai puternică armă împotriva răului. Să nu ne fie teamă de cruce, de luptă. Nu primim mai mult decât putem duce. Împăratul Slavei este cu noi până la sfârșitul veacurilor.
În deplină libertate, omul este chemat să accepte sau să refuze crucea acestei vieți, este chemat să renunțe la prea multa lăcomie a Eului personal. Să nu ne rușinăm de Dumnezeu în acest neam desfrânat și păcătos.
Să ne purtăm fiecare crucea pe care o avem. Nu suntem singuri. Iisus Hristos este alături de noi în toate necazurile. El S-a răstignit pe cruce pentru mântuirea noastră tocmai pentru ca și noi să avem nădejde de biruință.
„Crucii Tale ne închinăm Stapane și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim!”.
