Reflecții

Puțină bunătate și un gram de smerenie…

Cum trebuie să fie un profesor ?

Puțină bunătate și un strop de smerenie…așa trebuie să fie un profesor.

Care este diferența dintre un profesor pregătit sau nepregătit, un profesor bun și un profesor rău, un profesor înțelept și unul plin de orgolii, răutăți gratuite.. v-ați întrebat?

În afară de pregătirea profesională, un profesor are nevoie de bunătate, talent pedagogic, răbdare și nu în ultimul rând de dragoste .

Da, de dragoste …

Un profesor cu toate gradele și toate titulaturile posibile din lumea aceasta, căruia îi lipsește dragostea față de profesie și elevi, nu are nimic. Un astfel de profesor nu va reprezenta niciodată un exemplu de urmat, o stare de bine înainte de a începe ora, sau și mai mult…plăcerea de a învăța la materia pe care o predă.

Asocierea dintre  profesor și aria curriculară este ceva inevitabil și în același timp este capitală. Ajungi să îndrăgești un domeniu de studiu datorită profesorului sau nu, orele să ți se pară o binecuvântare sau un coșmar interminabil.

Sunt convinsă că ați avut profesori din ambele categorii….pe unii îi  așteptați cu nerăbdare să îi întâlniți la orele de curs, să dicutați, să povestiți iar pe alții nici nu vroiați să îi vedeți. Bariera dintre cele două generații se numește repulsie.

Oamenii profesori care fac parte din această categorie acră, niciodată nu o să câstige simpatia și apropierea elevilor printr-o atitudine rigidă, prin manifestarea orgoliilor în actul didactic, sau și mai cumplit, prin  răzbunare.. mai ales răzbunare…. care, din câte am observat în ultima perioadă se poartă, e la modă….

Dacă nu știați, profesorul întotdeauna are dreptate….Să te ferească sfântul să intri în dizgrația unui profesor, locțiitorul lui Dumnezeu... În veci nu te va mai scoate din Sfântul 7, și asta se întamplă printr-o maximă indulgență, să nu lezeze prea mult orgoliul, reputația….

Fumurile parcă se învolburau atunci când chinuiai un sistem ingineresc…E uite că și inima are fumuri, fumuri care îndepărtează sufletele viitorilor învățăcei, –  specialiștii de mâine – de această artă a cunoșterii tainelor dintr-un anumit domeniu.

E ca în aviație. Însțitorul de bord este imaginea, interfața dintre companie și feed-backul pasagerilor fericiți sau nu, de felul cum au fost tratați pe parcursul unui zbor.

Profesorul este, reprezintă ambasadorul specializării pe care o predă. De el depinde în mare parte afinitatea, apropierea și aprofundarea științelor educației. Ce să mai spun despre capacitatea de a descoperi și de a îndruma pe cineva, de a intui într-un copil talentul și arta de a se orienta spre un anumit domeniu de specialitate. Din acest punct de vedere eu am fost fericită. În aviație am avut parte de profesori excelenți.

Dragilor, iubiți mai mult și urâți mai puțin …nu mai tăiați aripile sufletelor din jurul vostru…Încercați să nu mai frângeți oameni mici cu atitudini mărețe. Nu mai multilați oamenii pe care îi considerați nepricepuți în raport cu experiența voastră.

Toți am fost cândva la un  început de drum într-un anumit domeniu. Munca în echipă este plină de succes atunci când este coordonată de un bun manager. În concluzie, fiți buni, nu costă bani. Vă costă doar puțină bunătate și un gram de smerenie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *