Dragii mei cititori, ne aflăm într-o perioadă deosebită, specială pentru toți românii dar mai ales pentru noi, cei rămași acasă. De ce spun acest lucru? Măcar de Crăciun să fim alături de cei dragi, în mijlocul familiei, în Biserică, la căpătâiul celor acoperiți de țărână și așteaptă din partea noastră o lumânare, o rugăciune. Este extrem de important să păstrăm o legătură vie, să fim în comuniune cu moșii și strămoșii noștri, în țara și pământul românesc, să ne bucurăm de marea minune a Nașterii Domnului Iisus Hristos, pruncul divin.
Hristos Se naște, măriți-L! / Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! / Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu bucurie lăudați-L, popoare, că S-a preamărit! Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea. Cine se va sui în muntele Domnului Şi cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob.
Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei”. Psalmul 23
Așadar Împăratul Slavei este Iisus Hristos, nicidecum stăpânitorii acestei lumi trecătoare care ne amenință existența din toate punctele de vedere. Vremurile pe care le trăim, așa zise moderne, nu reprezintă altceva decât un atac direct la credință, tradiție, valori și identitate. Niciodată nu aș fi crezut că modernitatea secolului XXI, va însemna o lepădare de umanitate, convingeri personale, identitate cultural-religioasă, tradiții și valori vechi de milenii.
Astăzi, în cea de-a treia zi de Crăciun, îl sărbătorim pe cel dintâi martir, Sfântul Apostol Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan. El a fost omorât cu pietre în valea lui Iosafat în urma unui complot pus la cale de către iudeii zavistici, acuzându-l pe nedrept de hule împotriva lui Dumnezeu. Răbdând toate acuzațiile, a început a grăi de la Avraam, cel ce a primit făgăduința venirii lui Mesia până la Moise, vorbindu-le martorilor mincinoși, că nu este hulitor al legii lui Dumnezeu, ci mai vârtos adeverind că părinții lor au fost hulitori. Umplându-se de râvna dumnezeiască, precum și Ilie odinioară, a adus cuvânt de mustrare, zicând către dânșii: Voi cei tari la cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururea vă împotriviți Duhului Sfânt, precum părinții voștri așa și voi! Pe cine din prooroci n-au izgonit părinții voștri? Și au omorât pe cei ce mai înainte au vestit despre venirea lui Mesia cel așteptat (Fapte 7,47-52).
Plin de Duh Sânt și bărbăție , Arhidiaconul Ștefan privind către înalt, a mărturisit cu mult curaj: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu. În timp ce ploaia de pietre se năvălea asupra trupului mucenicesc, Sfântul Ștefan se ruga pentru cei care îl omorau, ca Dumnezeu să nu le socotească pacatul acela.
Jertfa Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan a rămas în istoria creștinismului o cunună de mărturisire pentru adevăr, credință, veșnicie, o mărturisire cu prețul vieții pământești în schimbul unei slave cerești. De atunci și până în zilele noastre sute și mii de mucenici au luptat, au murit pentru și în numele adevărului. Doar adevărul ne face liberi, doar adevărul deranjează cumplit răutatea și planurile oamenilor prin care răul lucrează cu perseverență. Adevărul acesta a rămas neschimbat – chiar cu prețul jertfei supreme.
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. Ioan , Cap 17. V 17-21
Dacă ne raportăm la secolul în care trăim, la provocările lui, ne vom da seama că orice timp are martiri, mucenici dar și călăi, prea mulți Irozi și Irodiade . Anul acesta, așa zisele ,,somități ipocrite europene,, ne-au testat senzorul credinței, încercând subtil să ne fure sărbătoarea Crăcinului, eveniment de o importanță capitală pentru întreaga creștinătate ortodoxă. Mai exact, au vrut să ne fure credința în Mântuitorul Iisus, prunc tânăr născut, ca o ultimă speranță, ca un ultim refugiu de fericire într-o lume din ce în ce mai apostaziată, întunecată de egoism. Eliberarea noastră din întunericul păcatului este însăși lecție de iubire, jertfa supremă prin care fiul Lui Dumnezeu, vine prunc smerit în ieslea din Betleem, din dragoste pentru noi .
Crăciunul este o sărbătoare a bucuriei, o veste minunată, o zi în care începe mântuirea tuturor oamenilor. Crăciunul înseamnă o schimbare lăuntrică a fiecărui suflet în parte. De 2021 de ani, Iisus se naște om în lume. De Crăciun, atenția să nu fie îndreptată doar asupra meselor întinse, a cadourilor peste măsură, asupra brazilor împodobiți și a moșilor cu barbă albă îmbrăcați în costum roșu.
Toate acestea sunt doar o expresie a unei măsuri, o părticică din tradiția moștenită din generație în generație, însă copiilor trebuie să le spunem ce înseamnă Crăciunul cu adevărat, ce sărbătorim noi de fapt și care este însemnătatea acestei sărbători pentru creștinii ortodocși: Decizia Tatălui Ceresc de a trimite în lume pe Unicul Său Fiu, din iubire infinită și dragoste nemărginită, să se întrupeze din Duhul Sfânt, să se nască din Fecioara Maria și în final să ne ofere, propriul trupu și sânge pe altarul Sfintei Cruci, pentru ca fiecare dintre noi să avem șansa la mântuire. Acesta este adevăratul motiv pentru care sărbătorim Crăciunul.
Planul divin al lui Dumnezeu a fost prigonit din prima clipă de necuratul Satan, a deranjat cumplit pe Irod cel Mare, plin de răutate și egoism, a cărui inima a fost cuprinsă de tulburare. Îi era frică că pruncul nou născut, îi va lua locul, funcția, stăpânirea, omorând astfel în Betleem toți pruncii sub doi ani, sperând că printre ei se va afla și Împăratul Cerului și al Pământului. Orbit de mânie, nesăbuit și viclean a crezut că îl poate omorâ pe Dumnezeu încă din fașă. Credea așa cum și astăzi mulți cred că se pot lua la trântă cu Dumnezeu, Cel care le-a creat pe toate prin înțelepciune, putere divină, Cel care îndelug rabdă și cunoaște cele mai fine, ascunse gândiuri, intenții.
Omul se războiește împotriva creatorului în ideea de a stăpâni desfătările lumești prin minciună, lăcomie, perversitate. Cam în acest punct a ajuns societatea în care trăim. Este o nebunie să crezi că, planurile unor nebuni vor dăinui mai mult decât vrea și permite înțelepciunea lui Dumnezeu. Binele, adevărul, dreptatea întotdeauna triumfă. Precum se stinge fumul, precum se topeşte ceara de faţa focului, aşa pier păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii se bucură şi se veselesc de împărăția Sfintei Treimi.
Anul acesta un alt Irod al creștinătății, în variantă feminină, o Ursulă nemțească, interfața unei cohorte reptiliene, s-a străduit din răsputeri să ne fure Crăciunul. Nu le-a fost îndeajuns faptul că au declanșat cel mai cumplit război biologic din toate timpurile, cea mai cruntă prigoană a creștinilor și a tuturor oamenilor de pe întreaga planetă, o planetă sugrumată la gură de o minciună mondială, îmbotnițată.
Mințile criminale ale acestei uniuni demonice au lucrat rapid pe toate fronturile, în toate sistemele. Au reușit să implementeze teroarea, frica până la un așa nivel încât, să paralizeze orice reacție. Au transformat liberul arbitru într-o chestiune de obligativitate, prin care omul este silit să accepte, împotriva voinței sale, o dictatură politico-sanitar-medicală globală. Trupurile nostre sunt temple ale Duhului Sfânt, trupul fiecărui om este casa unde locuiește energia primită de la Dumnezeu chiar înainte de a ne naște. Trupurile noastre nu sunt saci de cartofi pe care se pot face experimente sau coduri de bare care pot fi stocate, controlate și scanate ca pe niște produse. Exclus așa ceva.
Acestor lideri care s-au lepădat de credința mântuitoare, care și-au pierdut orice măsură a binelui, acum slujitori ai banului, le spunem că noi, creștinii ortodocși practicanți, îl iubim pe Hristos, că avem valori, principii, credință, pentru care suntem dispuși să luptăm iar prin mila și ajutorul lui Dumnezeu, chiar să și murim. Noi am trăit și vom trăi așa cum am pomenit la moșii și strămoșii noștri, chiar dacă societatea se schimbă, tehnologia avansează și ne impune cu forța robotizarea, dezumanizarea. Tehnologia pe care o acceptăm este doar acea tehnologie care nu distruge, nu manipulează, nu afectează firescul și umanitatea din noi.
Noi nu smulgem rădăcina dragostei. Noi românii, trebuie să ne păstrăm identitatea, pentru că din acest pământ plin de sânge martiric, mucenicesc într-u Hristos, de aici a plecat totul. Noi suntem și vom rămâne centrul civilizației, vom păstra și vom crede până la sfârșitul lumii în Nașterea, Învățătura, Viața și Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos, împărtășindu-ne din trupul și sângele Lui spre iertarea păcatelor, în cadrul sfintelor liturghii. Vom crede și ne vom apăra credința, identitatea.
De Crăciun, în casele noastre, nu va lipsi mirosul de cozonac, nu va lipsi cetina verde de brad, rugăciunile cântate sub forma colindelor sfinte, obiceiul colindatului, mersul cu steaua, plugușorul, ignatul porcului, pomenirea celor adormiți, luminarea cimitirelor și multe alte obiceiuri. Toate acestea ne vorbesc de la sine despre identitatea poporului român. Cum și cine îndrăznește să ne fure această identitate ? Niște neica nimeni care știu să dea ordine absurde, care vor să ne distrugă viitorul copiilor și al generațiilor următoare. Cine sunt acești intruși, străini care ignoră cu nonșalanță durerea românilor ce trudesc din greu, în țara și pământul lor pentru a-și asigura un trai decent.
Cu ce drept ne amaneteză sufletele și în numele cui? Cum de îndrăznesc să atenteze la sănătatea copiii noștri? Doar de dragul unor experimente? Ajunge! Prea multă mascaradă, prea mult tupeu pentru o cauză atât de mizerabilă. Noi nu suntem cobaii nimănui, darămite ai ocultei mondiale. Cei care sunteți treji cu duhul întăriți-vă în credință, păstrați-vă identitatea. Vremurile sunt în cumpănă iar balanța înclină spre resetare, război duhovnicesc. Pericolul unui început de sfârșit este iminent. Depinde de Dumnezeu și de atitudinea noastră, a fiecăruia în parte. Întrebarea este, suntem noi pregătiți de a întâmpina acest sfârșit ? Cu siguranță că Nu ….
Cine este pegătit să trecă prin focul înnoirii, al curățirii de tot ce este rău, egoist în adânc de suflet. Hristos ne-a spus că El este calea, adevărul și viața. Atunci de ce alegem moartea și compromisurile ei. De ce ne complacem în rolul de sclav dacă pentru libertatea noastră a murit și a înviat Iisus Hristos? De ce ascultăm de cei care își instaurează imperiul prin forță, restricții, dictatură. În doi ani de zile am ajuns să schimbăm statutul de oameni liberi cu statutul de cobai. Unde ne este curajul și dorința de a lupta? De ce poporul român acceptă compromisul?
Noul Irod al europei, de data aceasta în variantă feminină, o interfață a unei cohorte internaționale a început lichidarea persoanelor de vârsta a treia și va contiua cu vlăstarele cele mai tinere, adică copiii. Dacă până acum au muncit la implementarea unui sistem electronic digital, acum etapa următoare este pregătirea organismului în a fi compatibil cu noua metodă de supraveghere și control. Acesta este motivul pentru care trăim în plandemie de aproape doi ani, dar cel mai trist fapt este că, circul perseverează, continuă. Eliberarea vine prin credință, nădejde și luptă. O luptă conștientă, continuă, puternică, vigilentă.
În noi să rămână pacea lui Hristos, liniștea, rugăciunea în suflet, iar iubirea față de toți și toate să fie motivul de rezistență în această luptă perfidă, tehnologică. Hristos este Lumina Lumii, este vestea minunată, Răsăritul cel de Sus, Împăratul lumii, Soarele care nu apune niciodată, cel ce a pus hotar mărilor și a așezat temeliile pământului.
Dumnezeul în care credem este acel Dumnezeu care a înviat din morți, a vindecat o mulţime de orbi, surzi, muţi, oameni paralizaţi, dar şi o mulţime de suflete chinuite de duhurile rele sau diavoleşti. Iisus a vindecat orice boală şi orice neputinţă din popor. Acesta este Dumnezeul căruia trebuie să ne închinăm, unui Dumnezeu care ne iubește necondiționat, lăsându-ne libetatea deplină de a alege din prea multă, infinită dragoste.
Nașterea lui Hristos să ne fie de folos iar realitatea acestei minuni să ne facă din nou fii a luminii, să ne împace cu Tatăl Creator. Nașterea pruncului Iisus din Preasfânta Fecioară Maria, ne-a deschis ușa milostivirii spre veșnicie, ne-a dăruit posibilitatea de a fi veșnici în Împărăția Lui Dumnezeu prin dobândirea Duhului Sfânt.
O, ce veste minunată,
În Betleem ni se-arată,
Astăzi s-a născut,
Cel făr` de-nceput,
Cum au spus prorocii.
Că la Betleem Maria
Săvârșind călătoria,
În sărac sălaș,
Lângă-acel oraș,
Naște pe Mesia.
Pe Fiul cel din vecie,
Ce L-a trimis Tatăl mie
Să se nască și să crească,
Să ne mântuiască.
