Cina cea de Taină din Joia cea Mare

Cina cea de Taină din Joia cea Mare ne invită pe toți să înțelegem dragostea desăvârșită a lui Dumnezeu față de fiecare om în parte, ne facem să înțelegem planul de mântuire a Sfintei Treimi prin nașterea, viața, propăvăduirea, sfintele pătimiri, crucea, pogorârea la Iad și învierea Fiului lui Dumnezeu din morți.

Toate acestea s-au întâmplat pentru ca omul să fie din nou așezat în starea cea dintâi, adică în lumina și odihna celui ce a fost, este și va fi în vecii vecilor.

În Joia cea Mare Dumnezeu ne învață lecția dragostei și a smereniei într-o manieră desăvârșită, ne învață și ne arată calea spre împărăția lui Dumnezeu, împărtășindu-ne cu trupul și sângele Domnului Iisus Hristos, căci:

,,La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”.

Sfânta Evanghelie după Ioan, Cap 1, V 1-5.

,, Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos”.

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, Cap 10 , V 17.

Căci cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă, adică de la informaţie la convingere. Căci: ,,Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi şi nu vă aduceţi aminte. Sfânta Evanghelie după Marcu, Cap 8 , V – 18.

Creştinismul, ortodoxismul este religia bucuriei, a dragostei, a liberului arbitru , a smereniei. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi: „Acestea vi le spun, ca bucuria Mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie deplină”. (Ioan 15, 11).

Aceasta este piatra de temeile care zidește biserica vie a lui Hristos , DRAGOSTEA capabilă de jertfă. Prin cruce am fost răscumpărați cu preț scump de sânge. ,,Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la părinţi.Ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat şi neprihănit”. Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, Cap 1, V 18-19

Cina cea de taină a fost o invitație la mântuire, căci cine are putere să ierte păcatele decât unul singur Dumnezeu. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos .

,,Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.

Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi,

Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Sfânta Evanghelie după Matei, Cap 26 ,V 26 – 28

Acum începe trupul să se frângă și sângele să se verse și nu va conteni până lă sfârșitul veacurilor: „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea!“.

Să luăm aminte la cuvintele lui Iisus pentru că El este Calea, Adevărul și Viața: ,,Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Sfânta Evanghelie după Ioan, Cap 14 , V 6

,,Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.

Sfânta Evanghelie după Ioan Cap 6 , V 53-58

Liturghia euharistică este Liturghia smereniei Domnului, Liturghia dragostei Sale, testamentul iubirii Sale de oameni: „Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea, că, ori de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea paharul acesta, moartea Mea veţi vesti, Învierea Mea veţi mărturisi”.

Şi, în adevar, la fiecare Sfanta Liturghie se reânnoiește jertfa întru amintirea Domnului, Care mereu se jertfește, ca mereu să ne sfințească și să ne tragă la Sine. Cu adevarat, nu este mai mare lucru pe lume decât acesta. Lucrare dumnezeiască, minune necontenită.

Omul nu se poate mântui singur: „De păcătuit poți să păcătuiești și singur, dar de mântuit nu te mântuiești singur”. Mitropolitul Bartolomeu Anania

După părintele Stăniloae „mântuirea constă într-o transformare sfințitoare și îndumnezeietoare a naturii umane și nu într-un act de simplă răscumpărare juridică săvârșită în afara naturii umane și fără efecte transformatoare asupra ei” . Dumitru Stăniloae

Chiar dacă ești un bun creștin, chiar dacă ești un om cinstit, smerit și moral, chiar dacă ești plin de talente, dacă nu ești un mădular credincios al Bisericii, dacă nu ai părtășie la viața ei, toate se pierd.

De aceea și Sfântul Ioan Gură de Aur, marele Părinte al Bisericii noastre, acest luminător a spus cuiva care prigonea Biserica și o disprețuia: „Nu te îndepărta de Biserică, pentru că nu există nimic mai puternic. Nădejdea ta, mântuirea ta,scăparea ta sunt Biserica. Este mai înaltă decât cerul și mai întinsă decât pământul” (Sfântul Ioan Hrisostom, Către Evtropie, care s-a despărțit de Biserică , 6, PG 52, 402), este mai trainică și decât măreții munți pe care-i vezi împrejurul tău. Măreția ei, slava ei, splendoarea ei sunt atât de mari pe cât este slava, măreția și splendoarea lui Hristos Însuși”.

Taina Bisericii este poate aspectul cel mai greu de înțeles și de acceptat din doctrina crestină pentru omul secularizat de astazi.

Putem spune că majoritatea recunosc în Hristos pe Fiul lui Dumnezeu, Îl recunosc pe acesta ca Mântuitor al lumii, dar le este greu să admită necesitatea Bisericii.

De ce nu putem ajunge la Dumnezeu direct, să ne adresam direct lui Hristos, fară orice mijlocire umană?

Raspundem: pentru ca Hristos a dorit să fie asa. El este cel care îi spune lui Petru, oarecum sub forma de poruncă: ,, Și Eu îți zic ție tu esti Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui. Și îți voi da cheile Împărăției cerurilor; și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, si orice vei dezlega pe pâmânt va fi dezlegat și în ceruri.“ (Matei 16; 18-19)

Astfel Mântuitorul își face cunoscută voința de a întemeia în mod văzut Biserica, dar pe care o va da oamenilor.

În întaia Epistolă Sobornicească a Sfantului Apostol Petru se zice: ,,Iar voi sunteți seminție aleasă, preoție împăratească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătațile Celui ce v-a chemet din întuneric, la lumină Sa cea minunată. “(2; 4) .

Prin aceste cuvinte Sfantul Ap. Petru subliniază caracterul comunitar al Bisericii, de fapt anunțându-i pe creștini că nu sunt indivizi izolați în relația lor cu Dumnezeu, ci sunt membrii unei comunitați, care formează un ,,neam sfânt“,și care sunt conduși de o ,,preoție împărătească“.

Marele apostol al neamurilor, Sf. Apostol Pavel subliniază importanța slujirii apostolice în Biserică: ,,Voi sunteți împreună lucratori cu Sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia Apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuși Iisus Hristos.(Efeseni 2;19-20)

Taina mântuirii pe care a savarșit-o Hristos este în esența sa o lucrare de unificare a naturii dumnezeiești cu natura noastră umană, căreea i-a împărtășit energia însuflețitoare a Duhului Sfânt. Acesta este scopul unic al lucrării Sale de mântuire, scop pe care Mântuitorul Hristos îl mărturisea înaintea Tatalui Sau în rugăciunea de după Cina cea de Taină: ,,Si slava pe care Tu mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca și ei să fie una, precum Noi una suntem; Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvarșiți întru unime.“ (Ioan 17; 22-23)

Mântuitorul a vrut să facă din noi madulare vii ale Trupului Său, madulare active ale Bisericii, nu doar niște spectatori, așa cum sunt unii credincioși din zilele noastre, ci parte activă, identificatoare cu Hristos. Pentru aceasta trebuie să ne smulgem din existența noastră solitară, din individualismul nostru, din egoismul nostru, ca să fim asemeni primilor creștini.

Astfel Biserica este finalizarea acțiunii mântuitoare, începută prin Întruparea, Răstignirea, Învierea și Înalțarea Mântuitorului.

Mai exact, unirea între creație si Creator. În Biserică are loc împlinirea planului creator, prin unificarea eternului cu temporalul, a necreatului cu creatul, cel din urmă având ca destinație ultimă, îndumnezeirea.

Pavel l-a numit în mod direct pe Hristos cap al Bisericii: ,,Hristos este capul trupului Bisericii“(I Coloseni 1, 24); ,,Toate le-a supus sub picioarele Lui și pe El L-a dat peste toate cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plinește toate în toți“ (Efeseni 1; 22-23); ,,Să sporim în toate în El, Care este capul Bisericii, în Hristos, din Care tot trupul bine alcătuit și bine încheiat și hrănit prin toate legăturile își săvârșește, prin lucrarea potrivită fiecărui madular, creșterea ca trup.“ (Efeseni 4; 15-16). Se mai pot vedea textele de la:(Efeseni 5; 23); (Coloseni II; 18-19); (ICorinteni 6; 15-16 sau 12; 12-27).

Hristos este cap al Bisericii, prin faptul că prin El Biserica se structurează ca un întreg armonios în care fiecare dintre noi împlinim lucrarea corespunzatoare lui.

Biserica este un organism viu, ierarhizat în care nu toți au aceeași slujire. Desigur, toți, de la patriarh la cel mai mic dintre creștini, sunt mai întai credincioși, chemați să lucreze mântuirea lor și să primească darul dumnezeiesc al Duhului Sfânt, spre iertarea păcatelor și viața de veci. Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.

,,Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi. Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos. Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte”.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Cap 12, V 5- 11.

,, Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.

Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.

Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.

Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?

Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească?Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate: Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Cap 12, V 26 – 31.

,,Având un asemenea dar de viaţă, de lumină, de bucurie în Liturghie, să rămânem aproape de biserică, de altar, de spovedanie, de împărtăşirea cu Sfintele Taine. Există atâta moarte în lume pentru că nu ne apropiem de izvorul bogat în viaţă al Liturghiei. Există atâta tristeţe în lume pentru că nu ne lăsăm sufletele să se hrănească din bucuria pascală a Liturghiei.

Domină atâta însingurare peste viaţa oamenilor, chiar şi între creştini, pentru că Liturghia nu mai este trăită în adâncimile şi cuprinderile sale duhovniceşti, transformându-se, adesea, în simplu ritual, în rutină distrugătoare de viaţă, în „serviciu religios“ ca oricare altul”. Paragraf – Cuvântul Ortodox

Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: ,,Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. Sfânta Evanghelie după Ioan, Cap 8, V 12

,,Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera”. Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, Cap 6 , V 7

,,Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.

Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.

Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.

Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.

Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă. Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei.Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea.

Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui.

Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină.Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.

Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu.Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.

Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.

Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.

De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: „M-au urât pe nedrept”.

Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine.

Sfânta Evanghelie după Ioan, Cap 15, V 1 – 27.

Să rămânem în dragostea, cuvântul și evanghelia Domnului Nostru Iisus Hristos cel răstignit și înviat a treia zi din morți, iar harul Lui să ajungă tainic în sufletele fiecăria dintre noi.

Dumnezeu să ne ierte toate greșelile cele de voie și fără de voie, prin taina sfintei spovedanii, mărturisindu-ne în fața preotului, care nu este altceva decât un martor și un împuternicit al lui Dumnezeu. Însuși Dumnezeu este Doctorul!

După cuvintele Sfântului Apostol Pavel, să ne apropiem de Sfânta Împărtăşanie: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, să vă apropiaţi!”. Dragostea este pătrunsă de un fior sfânt, de gândul că ne apropiem de Sfintele Sfintelor, nu de orice aliment.

În Joia cea Mare Dumnezeu ne-a arătat nesfarșita dragoste si copleșitoarea smerenie la Cina cea de Taina , deci, să întindem mâinile şi picioarele noastre murdare Atotmilostivului Domn Iisus Hristos şi să-L rugăm să spele murdăriile noastre.

Sub chipul pâinii şi al vinului ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele lui Hristos, că se împlinesc asupra noastră cuvintele Mântuitorului: Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu întru Mine rămâne şi Eu întru el. Sfânta Evanghelie după Ioan Cap 6, V 56

Trăim vremuri de grea apostazie dar adevărul, binele, lumina și frumosul întotdeauna vor învinge. La Dumnezeu este ultimul cuvânt.

Încă mai avem timp, încă mai există preoți, slujbe și biserici deschise unde se oficializează Sfintele Liturghii.

Să ne facem timp în această viață scurtă și trecătoare,( unde totul trece ca o umbră, deșertăciune, vis ) să ne împărtășim din pâinea vieții veșnice înainte de a fi:,, Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat. Ecclesiastul, Cap 12, V 7.

Ca nu cumva să auzim: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Sfânta Evanghelie după Matei, Cap 22, V – 29.

Dragostea fără fapte sau faptele fără dragoste nu au valoare, sunt precum o apă sărată care nu potolește setea.

,,Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” Arată-mi credinţa ta fără fapte şi^* eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele”.Iacov , Cap 2 , V 17-18

Deci credința se manifestă prin faptele dragostei , prin respectarea cuvântului Lui Dumnezeu. Altfel , nu suntem în adevăr.

De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.

Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac. Sfânta Evanghelie după Ioan, Cap 14, V 15 – 16.