Poezii

De ce?

De ce ?

De ce un om nu poate a păstra,

Iubirea pe care și-a ales-o?

Când dragostea pe amândoi îi angrena,

Să fie în același canto bello duo.

De ce se plictisesc așa ușor?

Unul de altul se răcesc ca două ghețuri,

Când inima e cel mai sfânt ogor

Când el și ea degustă floarea tinereții.

De ce rănești cu nepăsare și dispreț?

Când timpul te-a schimbat chiar și pe tine,

Chiar dacă nu mai suntem cum am fost

Păstrăm un legământ semnat cu fericire.

De ce ești rece și distant?

Și nu-ți mai place casa construită,

Cu trudă, sacrificiu, amintiri de neuitat

Și mai ales cu sufletul, inestimabilă ființă.

De ce nu crezi că viața este trecătoare

Că poate boala, bătrânețea te va încerca,

O să regreți această blestemată stare

Singurătății n-o să-i mai poți scăpa.

De ce nu prețuiști a mea iubire,

Și tot ce am făcut de când ne-am luat?

Crezi că himerele sunt alte voci stăine

Sau crezi că ești un prinț de mare împărat?.

De ce nu te privești mai mult pe tine

Să vezi cât de puțin ai devenit!

De când ispita ți-a tulburat menirea

N-ai pace, ce mult tu te-ai schimbat!.

De ce lași timpul nostru să se piardă

Cu-nchipuiri ce nu au nici un rost,

Mai bine te întorci la mine iară

Să fim nedespărțiți și să te iert.

Ramona T.Corbu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *