Fără nici o îndoilă fotografia este o artă specială, deosebită chiar. Nu are glas să ne impreioneze așa cum face arta muzicală însă ea are ceva special pentru că ne cucerește prin imagine, culoare, frumusețe.
Fotografia este arta care ne scrie viața și tinerețea într-un album plin de amintiri, oprește un fragment din timpul și energia aceluia care se lasă pozat, fascinat de îndemnul magic: ,, Zămbește, e nici chiar așa…”.
Deci, fotografia este mai mult decât o emoție socială, este o memorie emoțională, imprimată pe hărtie sau în format digital. Ea are un rol bine definit în societatea contemporană.
Prin fotografie analizăm atât trecutul cât și prezentul, tinerețea și bătrânețea deopotrivă. Fotografia este o forţă care modelează, inspiră, ne transmite un mesaj nou de fiecare dată, surprinde plăcut, spontan, are idei pline de creativitate, viziune, pricepere, inovație. Fiecare fotografie este unică, este arta care surprinde cele mai importante stări, emoții , sentimente din viață dar și din istorie. Ne arată chipul așa cum a trecut el prin timp și cum a fost modelat de fericire, tristețe sau alte evenimente.
Termenul de „fotografie” provine din cuvintele grecești „photos”, care înseamnă lumină și „graphein”, care înseamnă a desena. Astfel putem traduce fotografia prin „a desena cu lumină”. Chiar dacă astăzi ne bucurăm de o tehnică modernă, prin care putem realiza o muțime de cadre, fotografia are o istorie veche bine conturată în timp.
Filozoful chinez Mo Di (470–391 î.e.n.), a descoperit și a dezvoltat principiile științifice ale opticii, menționând principiul de funcționare al unei camere obscure. În secolul al – III- lea î. Hr. Aristotel și-a dat seama, în urma unui experiment, făcut cu o cutie, că pe peretele opus al acesteia se forma o imagine răsturnată.Tot în perioada respectivă s-a constatat că lumina înnegrește clorura de argint și că hiposulfitul de sodiu poate acționa precum un „fixator”.
Revoluționar, mai tărziu în anul 1504, Leonardo da Vinci face o descriere a camerei obscure – demostrând că fasciculele luminoase care pătrund printr-un orificiu într-o instalație închisă formează o imagine răsturnată pe locul unde ele sunt proiectate.
Pictorii renascentiști au folosit și ei camera obscura care oferă o reproducere optică în culori. Camera obscura sau „cameră întunecată” și își are originea în limba latină. Este o cutie cu o gaură în ea care permite luminii să treacă și să creeze o imagine pe bucata de hârtie.
Prima persoană care a reușit să transpună o imagine pe o placă metalică a fost inventatorul Joseph Nicephore Niepce, primul fotograf din lume. Prima fotografie reprezintă o gravură flamandă din secolul XVII. Fotografia a fost realizată prin calotipie, procedeu vechi în care se folosea clorura de argint ca sensibilizator și cea de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare.
Între 1826 și 1827, Joseph Nicephore Niépce folosind un aparat foto, a imprimat cea de-a doua imagine, de la fereastra camerei sale de lucru, numită ,,Vedere de la fereastra din Le Gras,, pe o placă din aliaj de staniu și plumb, care a constituit prima imagine din natură fixată permanent.
Fotografia reprezintă peisajul pe care Niépce l-a văzut pe fereastra casei: o clădire în stânga, un copac în imediata apropiere, un hambar în prim-plan.
Cum expunerea a durat opt ore, soarele s-a mutat de la est la vest și pare a străluci pe ambele clădiri. Fotografia a apărut din necesitatea de a înlocui desenul deoarece Joseph Nicephore Niépce era pasionat de litografie, însă datorită faptului că nu știa să deseneze a trebuit să găsească o soluție. A inventat fotografia.
În 1829 a încheiat un parteneriat cu Louis Daguerre (părintele fotografiei), cel care, zece ani mai târziu, avea să rămână în istoria fotografiei pentru primii oamenii fotografiați vreodată.
Fotografia se numește “Boulevard du Temple” (după locul pe care l-a imortalizat) și a fost realizată în 1838. La ora când a fost realizată fotografia, bulevardul era plin cu parizieni însă, din pricină că a folosit dagherotipia (o placă de cupru argintată, sensibilizată de vapori de iod, developată cu vapori de mercur și „fixată” cu apă sărată concentrată), imaginea nu este spectaculoasă, formându-se într-un amalgam de mercur și argint.
Vaporii de mercur produși de încălzirea mercurului lichid au fost folosiți pentru developarea plăcuței de cupru acoperită cu un strat de argint devenit fotosensibil prin tratarea cu vapori de iod, ceea ce duce la formarea de cristale de iodură de argint, pe suprafața argintată. Chiar dacă timpul de expunere a fost redus de la ore la minute, oamenii aflați în mișcare nu apar în imagine. Se obsevă două siluete în partea stângă a imaginii, aproape de bulevard.
El a folosit plăci de argint iodate și expuse în camera obscură, care trebuiau sucite până ce se obținea unghiul potrivit. Imaginea rezultată din acest proces era una cenușie.
Fotografia a avut nevoie de timp pentru a se dezvolta, pentru a fi acceptată de societate. Atunci, era destul de greu să concepi apariția într-un ziar imaginea cuiva. Fotografia a fost perfecționată de-a lungul timpului, iar în curând ea a devenit una din cele mai căutate „arte”.
Nici o altă artă nu a fost atât de populară precum aceasta. E necesită o analiză minuțioasă, atenție la numeroase detalii, concentrație, ochi artistic, viziune dar și o psihologie fină din partea fotografului pentru a crea un moment favorabil subiectului uman pe care îl pozează.
Integrarea în decor sau asocierea lui cu diferite motive sau obiecte, intensitatea luminii sunt detalii extrem de importante pentru a reda privitorilor un buchet de sentimente ce răsar pe chipul celor fotografiați. A transmite prin intermediul fotografiei emoție, sentimente nu este un lucru ușor.
Dacă luăm ca reper natura înconjurătoare atunci, fotograful trebuie să caute cele mai importante momente ale zilei, să caute ineditul, să fie mereu pregătit pentru a surprinde frumusețea lui Dumnezeu în toată grandoarea și măreția ei, în funcție de anotimp, lumină, perioadă.
Prin acestă minunată artă omul păstrează amintirile tinereții, evenimentele importante din viață precum, căsătorie, botez, logodnă, onomastici dar și maturitatea.
Atunci când nu mai suntem, cei care vin după noi, adică generațiile următoare ne vor cunoaște așa cum am fost, ,,în zaua noastră”, vor știi cu cine seamănă și ce trasături moștenesc din familie. În spatele fiecărei fotografii există o poveste, o energie, o stare, o emoție.
Arta fotografică, fie că este în alb-negru sau color ne povestește despre prezent dar și despre trecut. Poza veche a bunicului de pe vremea când era tânăr sau ultima poză a celui mai nou membru al familiei care încă nu a împlinit vârsta de un an, este cea mai importantă comoară a timpului pe care nu putem să îl oprim decât în fotografie.
Prima fotografie color a apărut în anul 1861 iar primul sistem de realizare a fotografiilor color a fost realizat în 1903. Metoda folosită era suprapunerea a trei plăcuțe metalice impregnate cu anumite substanțe sensibile la culorile roșu, verde și albastru. Acesta se numea Autochrome Lumiere.
Un al doilea sistem a apărut în anul 1935, iar fotografiile erau realizate prin intermediul emulsiei tricomatice. Câțiva ani mai târziu a apărut tehnica fotografiei instantanee sub numele Polaroid. Primele fotografii făcute au fost alb-negru, iar din 1962 s-a început realizarea pozelor instant color.
În data de 20 Mai 1977 s-a construit primul aparat foto digital de către Kodak. Abia în anul 1990 s-a lansat primul astfel de SLR digital disponibil în comerț. Din acel moment, istoria fotografiei s-a schimbat pentru totdeauna, iar tehnologia de față a ajuns la standarde din ce în ce mai ridicate.
Acum fotografia face parte din lumea mondenă în care trăim iar programele de socializare sunt pline de poze și selfie-uri. Și dacă tot am adus vorba despre selfie-uri, ele sunt mult mai vechi decât v-ați imaginat, primul autoportret făcându-se în anul 1839 de către fotograful american Robert Cornelius.
Mai mult, astronautul american Buzz Aldrin a făcut primul „selfie” din spaţiu, în 1966. Deci, «selfie» nu este o invenţie a secolului al XXI-lea.
Deasmeni, Colin Powell, secretar de stat al SUA, şi-a făcut un „selfie” în 1950, poetul american Allen Ginsberg a făcut o fotografie-autoportret în 1985, iar regizorul scenaristul şi producătorul de film american Stanley Kubrick, câştigător al premiului Oscar, şi-a făcut un „selfie” în 1949 dar și Marea Ducesă Anastasia a Rusiei în 1914.
De atunci și până în zilele noastre fotografia și fotografii s-au perfecționat iar oamenii s-au răsfățat în fața aparatului de fotografiat, inclisiv subsemnata care, a făcut din fotografie o tradiție, un obicei, un tabiet de zi cu zi, de la an la an .
Da, fotografia este o Artă…
